Google îți citește pagina și încearcă să-și dea seama ce e pe ea. Uneori nimerește. De multe ori nu.
Datele structurate sunt felul în care nu-l mai lași să ghicească. Sunt o bucată de cod pe care n-o vede niciun vizitator și în care scrii negru pe alb: asta e o firmă, aici e adresa, ăsta e programul, ăsta e un produs, costă atât, iar aici e răspunsul la întrebarea aia.
Cum arată, de fapt
Vocabularul se numește schema.org și e comun pentru Google, Bing și restul. Formatul pe care îl recomandă Google e JSON-LD: un bloc de cod pus în pagină, separat de textul pe care îl citește omul.
Separarea asta contează mai mult decât pare. Celelalte două formate, microdate și RDFa, se împletesc cu HTML-ul, deci orice modificare la aspectul paginii riscă să strice marcajul. Cu JSON-LD ai marcajul într-un singur loc, îl citești ca pe un act și îl repari fără să atingi designul.
Ce câștigi concret
Rezultatul din Google nu mai e doar titlu și două rânduri de text. Poate să arate prețul, disponibilitatea, programul de lucru, firimiturile de navigație în loc de adresa web.
Ocupi mai mult spațiu pe ecran și dai mai multă informație înainte de clic. Pe un telefon, unde intră trei sau patru rezultate pe ecran, diferența e mare.
Un lucru pe care trebuie să-l spun din start, pentru că sunt pline ghidurile românești de sfaturi expirate: în august 2023 Google a restrâns puternic două tipuri de rezultate. Întrebările frecvente nu mai apar desfăcute sub link decât pentru site-uri guvernamentale și de sănătate dintre cele mari și recunoscute. Instrucțiunile pas cu pas au dispărut complet. Dacă citești un articol care îți promite că pui marcaj de întrebări frecvente și îți apar acordeoanele în Google, articolul e scris înainte de 2023.
Asta nu înseamnă că marcajul ăla e inutil. Înseamnă că nu-l mai pui pentru aspect, îl pui ca să fie citit corect. Revin imediat.
Cum arată pe un site real
Pe site-ul unui cabinet de psihoterapie am pus pe pagina principală un set de șaisprezece declarații legate între ele. Cele care contează:
- Afacerea e declarată simultan ca firmă locală, furnizor de servicii medicale și serviciu profesional, pentru că este toate trei, iar Google tratează diferit fiecare categorie.
- Terapeutul e declarat ca persoană, cu acreditările puse într-un câmp special pentru certificări. Nu scrie doar „psiholog acreditat” în text. Numărul de atestat stă într-un loc unde se poate verifica.
- Fiecare pagină de serviciu e declarată ca serviciu medical, nu ca serviciu generic.
Pe catalogul unui producător de schele e altă situație și alte declarații. Fiecare produs e declarat ca produs, cu marcă, categorie și ofertă. Firma are adresa poștală completă, programul pe șapte zile și anul înființării. Iar prețul de pornire e scris și în descrierea paginii, așa că apare direct în rezultatul din Google: „De la 360 EUR + TVA”.
Pe o piață unde toți ceilalți scriu „cereți ofertă”, omul care caută vede un preț înainte să dea clic. Ăla e clientul care sună știind deja dacă își permite.
Ce merită pus, pe tipuri de site
Orice firmă cu sediu fizic are nevoie de declarația de firmă locală, cu adresă, telefon, program și zona deservită. Ăsta e minimul și lipsește de pe majoritatea site-urilor din România.
Un site de servicii vrea câte o declarație de serviciu pe fiecare pagină. Dacă serviciile tale intră într-o categorie specială, cum e medical, juridic sau financiar, folosește categoria specifică, nu pe cea generală. Google tratează diferit un cabinet medical de o firmă de curățenie, și bine face.
Un magazin online are nevoie de produs cu preț, disponibilitate și monedă, pe fiecare pagină de produs. Aici lipsa lor te costă direct, pentru că fără ele nu intri în rezultatele îmbogățite unde intră concurența.
Un blog vrea articol cu autor și dată. Simplu, dar sare des.
Iar firimiturile de navigație le vrea toată lumea. E cel mai ieftin marcaj și unul dintre cele mai vizibile, pentru că schimbă adresa urâtă de sub titlu într-o cale citibilă.
Cum îți verifici singur marcajul
Sunt trei unelte și fac lucruri diferite. Confuzia dintre ele e motivul pentru care oamenii cred că au greșit ceva când n-au greșit.
Testul de rezultate îmbogățite al Google îți spune un singur lucru: dacă marcajul tău e eligibil pentru un tip de afișare pe care Google chiar îl are. Nu îți validează tot marcajul. Dacă ai pus o declarație corectă pentru care Google n-are afișare specială, testul nu o pomenește deloc. Asta nu e o eroare.
Validatorul de la schema.org verifică marcajul în sine, indiferent ce afișează Google. Îl folosești când vrei să știi dacă ai scris corect, nu dacă Google îți dă acordeon.
Search Console îți arată ce a găsit Google pe site-ul tău real, la ultima trecere, plus erorile. Ăsta e singurul dintre cei trei care îți spune ce se întâmplă cu adevărat, pentru că ceilalți doi testează o pagină, nu site-ul.
Ordinea practică: scrii marcajul, îl treci prin validatorul schema.org ca să fie corect sintactic, îl treci prin testul Google ca să vezi pentru ce ești eligibil, apoi aștepți și te uiți în Search Console.
Cât durează până se vede
Depinde de cât de des trece Google pe la tine, deci de la câteva zile la câteva săptămâni. Pentru un site nou sau rar actualizat poate dura mai mult.
Și, ca să nu-ți vândă nimeni iluzii: rezultatele îmbogățite nu sunt garantate niciodată. Marcajul corect te face eligibil. Dacă Google alege să-l afișeze, la ce interogare și pe ce dispozitiv, e decizia lui. Cine îți promite altceva nu știe sau te minte.
Greșelile pe care le văd des
Recenzii marcate pe propriul site. Îți pui stelele în cod, aștepți să apară în Google, nu apar niciodată. Google nu afișează stele pentru recenziile pe care firma și le declară singură despre sine. Nu strică nimic, dar nu produce nimic, iar tu crezi că ai bifat ceva.
Declarații care nu se potrivesc cu pagina. Scrii într-un loc un preț și în cod altul, sau declari întrebări frecvente care nu apar nicăieri pe pagină. Google verifică asta și, când nu se potrivește, ignoră tot setul. E mai rău decât să n-ai nimic.
Puse o dată și uitate. Schimbi prețurile, schimbi programul, uiți codul. După un an declari lucruri false. Verificarea lor intră în auditul de website, tocmai pentru că nimeni nu se uită acolo din proprie inițiativă.
Partea care contează tot mai mult: asistenții AI
Aici e motivul pentru care marcajul de întrebări frecvente merită pus și acum, chiar dacă nu mai produce acordeoane în Google.
Când cineva întreabă ChatGPT sau Gemini de un furnizor, un bloc de întrebări și răspunsuri declarate ca atare e mult mai ușor de citit corect decât trei paragrafe de marketing în care răspunsul e îngropat la mijloc. La fel, o firmă declarată cu adresă, program și servicii e greu de înțeles greșit.
Nu-ți garantează nimeni că vei fi recomandat. Nimeni nu are lista de factori, nici măcar cei care construiesc modelele. Dar diferența dintre „poate fi înțeles greșit” și „nu prea are cum” e exact ce faci cu marcajul, iar costul e o singură dată.
Nu e magie
Datele structurate nu te urcă în clasament de la sine. Fac altceva: se asigură că ce ai deja e înțeles corect și afișat complet.
Dacă ai conținut prost, datele structurate îl vor descrie fidel ca fiind prost. Ordinea corectă e conținut bun întâi, despre asta e partea de conținut SEO, și abia apoi ambalajul tehnic care îl face lizibil pentru mașini.
Dacă ai deja conținut bun și nu le ai, lași bani pe masă. E genul de lucru care se face o dată, corect, și lucrează în fundal ani de zile.
Asta fac la SEO tehnic. Dacă vrei să știi întâi ce ai și ce-ți lipsește, scrie-mi și mă uit peste site.