Am scanat 154 de site-uri de firmă. 109 aveau defecte tehnice

Luna trecută am avut nevoie de clienți noi, așa că am făcut ce ar face oricine în locul meu: m-am uitat în Google după firme cu site-uri neglijate. Numai că nu le-am deschis unul câte unul. Am scris un scaner, i-am dat 154 de adrese din douăsprezece industrii și am strâns rezultatele într-un tabel.

Articolul ăsta e tabelul. Plus partea pe care n-o publică nimeni: de două ori, unealta mea mi-a dat cifre false. Mi-a luat mai mult să le prind decât să scriu scanerul.

Din 154 de site-uri care au răspuns, 109 aveau cel puțin un defect tehnic verificabil. Cel mai des lipsea ceva ce se repară într-un sfert de oră — un titlu, o descriere, o etichetă. Iar cea mai utilă concluzie n-a fost despre site-urile lor, ci despre care dintre măsurătorile mele rezistă la a doua verificare.

Cum am măsurat

Lista n-a venit din vreo bază de date cumpărată. Am căutat în Google.ro douăsprezece meserii — service auto, spălătorii de covoare, stații ITP, zugrăveli, curățenie profesională, service climatizare, spălătorii auto, curățare canapele, tinichigerie auto, tractări, confecții metalice, pardoseli industriale — și am luat rezultatele de pe paginile 4, 5 și 6. Am scos directoarele, OLX-ul, paginile de Facebook și firmele străine. Au rămas firme românești cu site propriu, majoritatea din București și Ilfov.

Scanerul face trei cereri pe domeniu și o conectare pentru certificat. Nu intră în site, nu urmărește linkuri, nu încarcă imagini. Verifică lucruri care se pot citi din prima pagină și din două fișiere publice: dacă HTTPS funcționează și cât mai are certificatul, ce status întoarce pagina, cât durează până la primul byte, cât cântărește codul, dacă există robots.txt și sitemap, dacă pagina are titlu, descriere, etichetă H1 și setare pentru telefon, dacă trimite noindex, dacă încarcă resurse prin http, dacă adresa cu www și cea fără răspund amândouă, și ce an scrie în subsol.

Un site a răspuns cu 403 și cu titlul „Just a moment..." — ăsta se apăra de roboți, nu era defect. L-am scos din socoteală.

Ce nu e articolul ăsta

Nu e o radiografie a site-urilor de firmă din România, și n-aș vrea să fie citit așa.

Lista n-a fost aleasă la întâmplare. Am căutat anume pe paginile 4, 5 și 6, adică exact zona în care se adună site-urile pe care nu le-a mai atins nimeni de ani. Dacă aș fi luat primele trei rezultate, procentele ar fi arătat cu totul altfel. Cifrele de mai jos descriu un lot ales ca să fie neglijat. Atât spun, și nimic mai mult.

Tabelul

Patruzeci și cinci de site-uri n-au avut absolut nimic. Nu erau neapărat site-uri bune — unele arătau ca în 2009 — dar partea tehnică de bază era în regulă, și asta contează, fiindcă aia se verifică obiectiv.

Restul se împart aproape egal: 46 cu un singur defect, 34 cu două, iar 29 cu trei sau mai multe. Cinci site-uri aveau șase defecte fiecare.

Trei lucruri care costă bani acum

Majoritatea defectelor din tabel sunt mici. Trei nu sunt.

Trei site-uri nu au HTTPS funcțional. Adresa cu https:// nu răspunde deloc, merge doar varianta veche. Chrome scrie „Nesigur" lângă adresă, iar pe telefon unii oameni primesc un ecran de avertisment înainte să intre. Nu e o chestiune de imagine: e prima impresie, și e una pe care o dă browserul, nu site-ul. Certificatul în sine e gratuit. Munca e să-l instalezi corect și să muți toate adresele vechi pe cele noi fără să pierzi ce ai câștigat în Google.

Trei site-uri trimit noindex pe prima pagină. Asta înseamnă că îi spun lui Google, explicit, să nu le pună în rezultate. Toate trei sunt firme care, evident, vor clienți din căutări. De obicei e rămas din perioada de construcție, când cineva a bifat „ascunde site-ul de motoarele de căutare" și a uitat să debifeze. E cel mai ieftin defect de reparat din toată lista și cel mai scump dacă îl lași.

Patru site-uri nu sunt adaptate pentru telefon. Nu au nici măcar linia de cod care spune browserului cât de lată e pagina. Pe telefon ies ca o foaie A4 micșorată, cu text pe care trebuie să dai zoom. Peste jumătate din oamenii care caută un service auto caută de pe telefon.

Subsolul care spune adevărul

Nouăzeci și nouă de site-uri aveau un an scris în subsol. Treizeci dintre ele aveau un an mai vechi decât 2025. Cel mai vechi: 1999, pe două site-uri diferite. Alte douăsprezece aveau ani dinainte de 2015.

Anul din subsol nu e un defect tehnic. Nu te coboară în Google și nu strică nimic. Dar e singura declarație publică pe care o face site-ul despre când s-a uitat cineva ultima dată la el. Un om care caută o firmă de pardoseli și vede „© 2011" în subsol nu se gândește la SEO. Se gândește dacă firma mai există.

Partea în care unealta mea a mințit

Aici e tot ce am învățat de fapt, și n-are nicio legătură cu site-urile altora.

Minciuna nr. 1: viteza măsurată o singură dată

După prima rulare aveam o listă frumoasă de site-uri lente. Douăzeci și cinci dintre ele păreau să aibă probleme serioase de server. Înainte să scriu cuiva despre asta, le-am măsurat din nou.

Din cele 25 de site-uri remăsurate, 11 arătaseră peste o secundă la prima rulare și au coborât sub o secundă la a doua. Douăsprezece au dat diferențe de cel puțin două ori între măsurători. Recordul e primul rând din tabel: un site care arătase 1.161 de milisecunde a răspuns a doua oară în 22. De cincizeci și două de ori mai repede.

Nu s-a reparat nimeni între timp. Prima cerere a prins serverul rece: găzduire partajată care își pornește procesul abia când cineva cere pagina, cache gol, baza de date neîncălzită, DNS necitit. A doua cerere, câteva ore mai târziu, a nimerit un server care deja lucra.

Dintre site-urile pe care le-am măsurat de două ori, mediana e 104 milisecunde. Cincisprezece rămân peste 1.200 de milisecunde la ambele măsurători, iar trei dintre ele peste două secunde și jumătate. Alea sunt problemele reale. Restul au fost zgomot pe care eu îl confundasem cu date.

Dacă aș fi trimis mailuri după prima rulare, aș fi scris unui om că site-ul lui răspunde în trei secunde. El ar fi deschis site-ul, i-ar fi mers instant, și ar fi avut dreptate să mă ignore pe mine și tot ce mai urma după. Nu pierzi doar clientul ăla. Pierzi dreptul de a mai fi crezut.

Minciuna nr. 2: 38 de site-uri cu resurse nesecurizate. De fapt, șase

Scanerul meu raporta 38 de site-uri care încarcă resurse prin http într-o pagină securizată. Procentul ieșea 24,7% — cel mai mare din tot tabelul, deci exact cifra pe care aș fi pus-o în titlu.

Era greșită de șase ori.

Verificarea căuta orice src= sau href= care începe cu http://. Problema e că a doua jumătate n-are nicio treabă cu securitatea. Un href către un site vechi e doar o legătură: browserul n-o deschide până nu apasă cineva pe ea, și atunci pleacă oricum în altă parte. Mai rău, aproape orice temă de WordPress are în antet o linie care trimite spre un document de specificație prin http. Linia aia nu încarcă nimic. Scanerul meu o număra ca defect pe fiecare site de WordPress peste care trecea.

Conținut mixt adevărat înseamnă o resursă pe care browserul o cere efectiv prin http într-o pagină https: o imagine, un script, o foaie de stil. Am verificat toate 38 încă o dată, de data asta separând etichetele și citind atributul rel. Au rămas șase.

Și alea șase merită văzute, fiindcă sunt instructive. Unul își încărca logoul prin http, dintr-un folder datat 2015. Altul cerea încă imagini de pe site-ul de prezentare al temei pe care a cumpărat-o — adică arată pe pagina lui pozele din demo-ul altcuiva, luate de pe serverul altcuiva. Un al treilea încărca un script de LinkedIn prin http, pe care browserele moderne îl blochează în silență.

Am reparat verificarea. Numără acum doar resursele pe care browserul le cere într-adevăr, sare peste comentariile condiționale pentru Internet Explorer și pune în dovadă prima adresă vinovată, ca să se poată verifica pe loc.

Ce am schimbat în felul în care lucrez

Două reguli, amândouă plătite:

1. Nicio cifră de viteză nu pleacă din casă măsurată o singură dată. Scanerul face acum două măsurători și păstrează pe cea mai mică. Dacă cele două diferă mult, cifra nu se folosește deloc.
2. Orice defect care iese pe mai mult de 20% din lot se verifică de mână, pe trei site-uri, înainte să fie crezut. Un procent mare e mai des un semn de regulă prost scrisă decât de epidemie.

Ce verifici singur în zece minute

Nu-ți trebuie scaner și nu-ți trebuie eu. Deschide site-ul tău și fă astea șase, în ordine:

1. Caută noindex. În Chrome, apasă Ctrl+U ca să vezi codul paginii, apoi Ctrl+F și scrie noindex. Dacă apare, site-ul tău îi cere lui Google să-l ignore. Ăsta e primul lucru de verificat, înaintea oricărui altuia.
2. Scrie adresa în două feluri: cu www și fără. Dacă amândouă se deschid și rămân așa în bara de adrese, fără să se trimită una la alta, pentru Google ai două site-uri care se concurează cu același conținut.
3. Deschide site-ul-tau.ro/sitemap.xml și site-ul-tau.ro/robots.txt. Dacă dau eroare 404, Google trebuie să-ți ghicească paginile. Le găsește oricum pe cele importante, dar cu mult mai mult timp pierdut pe un site mare.
4. Uită-te la titlul din fila browserului. Dacă e tăiat sau dacă scrie „Acasă", aia e și eticheta pe care o vede omul în rezultatele Google.
5. Deschide site-ul pe telefon, pe date mobile, nu pe Wi-Fi-ul de la birou. Calculatorul tău cu fibră nu e clientul tău.
6. Coboară până în subsol și citește anul. Dacă nu e anul curent, repară-l azi. E cinci minute de lucru și e singurul lucru din listă pe care îl observă clienții tăi, nu Google.

Dacă din lista asta îți ies două sau trei, nu e nimic grav și le rezolvi singur. Dacă îți ies toate șase, atunci întrebarea nu mai e ce să repari, ci cine se uită din când în când la site-ul tău. Pentru varianta completă, cu dovadă scrisă pentru fiecare problemă și cu ordinea în care se repară, ăsta e exact conținutul unui audit de website. Partea de indexare și structură intră în SEO tehnic, iar dacă problema ta e serverul, am scris separat despre cât de rapid trebuie să fie un site și de unde se vede diferența.

De ce nu dau numele site-urilor

Pentru că sunt firme reale, cu oameni reali, care n-au cerut nimănui să le pună defectele pe internet.

Pot face cele două lucruri — să scriu public ce am găsit, și să le scriu lor în particular că le pot repara — numai dacă nu le amestec. Un articol care numește site-uri ca să arate cât de priceput e autorul nu e o analiză, e o execuție publică. Și n-ar funcționa nici comercial: nimeni nu angajează pe cineva care l-a dat exemplu negativ pe blog.

Cifrele sunt adevărate și verificabile. Cine vrea le poate reproduce: metoda e scrisă mai sus, iar căutările sunt publice.

Întrebări frecvente

Cum mă pot verifica eu cu aceleași criterii?

Lista de la secțiunea de mai sus acoperă partea care se vede fără unelte. Pentru restul, PageSpeed Insights îți dă viteza, iar Search Console îți arată ce a exclus Google din index și de ce — alea două sunt gratuite și spun aproape tot. Ține minte doar regula cu măsurătoarea dublă: rulează PageSpeed de două ori, la câteva ore distanță.

Dacă site-ul meu nu are niciun defect din tabel, înseamnă că e bun?

Nu, înseamnă doar că nu e rupt. Patruzeci și cinci de site-uri din lot au trecut tehnic și majoritatea tot nu aduc clienți, fiindcă nu au conținut care răspunde la ceva, nu au profil de Google Business îngrijit, sau nu măsoară nicio acțiune. Partea tehnică nu e scopul. E condiția ca restul să conteze.

Primesc des mailuri care îmi zic că site-ul meu are probleme. Cum știu dacă e serios?

Cere dovada și verifică-o singur. Un mesaj care spune „aveți probleme de SEO" nu înseamnă nimic. Un mesaj care spune „prima pagină trimite noindex, uitați-vă în cod cu Ctrl+U" îți dă ceva ce poți confirma în treizeci de secunde, fără să-l crezi pe cuvânt. Iar dacă primești o cifră de viteză, întreabă de câte ori a fost măsurată. Acum știi de ce contează întrebarea.

Faci scanerul public?

Deocamdată nu. Nu fiindcă e vreun secret — face trei cereri banale pe care le poate scrie oricine — ci fiindcă, din cum ai citit mai sus, abia ce l-am prins mințind de două ori. Un instrument care dă cifre false în mâna cuiva care nu știe să le verifice face mai mult rău decât bine.

Ce rămâne din toate astea

Lotul ăsta mi-a confirmat ce bănuiam: pe site-urile de firmă neglijate, problemele nu sunt exotice. Sunt un titlu, o descriere, o etichetă, un sitemap. Lucruri care se repară repede și care nu s-au reparat fiindcă nu se uită nimeni.

Dar lucrul pe care îl duc mai departe e celălalt. Am petrecut câteva ore scriind un scaner și câteva zile verificând ce-mi spune, iar a doua parte a fost cea care a contat. Dintr-o cifră pusă în titlu — 24,7% — a rămas 3,9%. Dintr-o listă de 25 de site-uri aparent lente au rămas nouă, iar unul singur peste două secunde și jumătate.

Dacă vrei să-ți verifici site-ul cu criteriile de aici și nu-ți ies toate, scrie-mi prin formularul de contact ce ai găsit. Îți spun ce înseamnă și ce aș repara primul, chiar dacă răspunsul e că nu ai nevoie de nimic. Iar dacă ți s-a părut util, trimite-l mai departe cuiva care administrează un site de firmă și n-a intrat în el de doi ani.